Fortele raului absolut (Invocarea~1) de Kelley Armstrong

Viata nu e tocmai un taram de joaca!
Acesta este mesajul de la care porneste intreaga serie Fortele raului absolut, scrisa de Kelley Armstrong si aparuta la editura Leda.

Invocarea, primul volum al trilogiei nu duce deloc lipsa de suspans si de scene horror, transpuse prin numeroase monologuri care te obliga prin natura lor sa te pui in locul personajului principal si sa traiesti intreaga drama a actiunii.

Mutandu-se din oras in oras, incercand de fiecare data sa se acomodeze si sa duca o viata relativ normala, Chloe Saunders pare a fi doar o alta adolescenta de 15 ani.
Dar, o serie de evenimente din viata ei, care includ printre altele si fantome, o trimit direct intr-un sanatoriu pentru adolescenti cu tulburari mintale.
Insa, protagonista romanului realizeaza in timp ca nimic nu este ce pare a fi, noii ei colegi ascunzand o multime de secrete.

Ideea pe care mi-a transmis-o in mare parte aceasta carte este ca in ciuda tuturor problemelor si greutatilor care iti pot iesi in cale, trebuie sa privesti viata ca pe o provocare, prietenii fiind si cei care te pot ambitiona sa nu renunti la sperante si idealuri.

Pot sa zic ca acest volum a fost destul de antrenant, plin de suspans si de scene neasteptate, insa a avut si minusurile sale: m-am pierdut in unele descrieri ale locurilor, trebuind sa recitesc de mai multe ori paragrafele respective, pentru a-mi forma o imagine generala.
Insa, trecand peste acest aspect, Kelley Armstrong a facut o treaba destul de buna in ceea ce priveste construirea personajelor; cred eu, ca a reusit sa le contureze destul de bine caracterele, fie ele negative sau pozitive, intrucat ori le-am urat, ori le-am indragit.

Asadar, pot incheia prin a recomanda aceasta serie celor care au nevoie de o lectura antrenanta, plina de situatii care pot lua intorsaturi surprinzatoare, din pagina in pagina!

Anunțuri

13 răspunsuri to “Fortele raului absolut (Invocarea~1) de Kelley Armstrong”

  1. O sa ma las de Urzeala Tronurilor – nu ca nu ar fi frumoasa, dar am chef de ceva mai simplu. In loc de asta cred ca o sa ma apuc de aceasta carte. Abia astept sa o citesc.

  2. Am citit-o şi îmi place la nebunie!:) Foarte reuşită recenzia, felicitări!:D

    Dee

    • Si mie mi-a placut destul de mult acest volum. Are „acel ceva” care te face sa nu te poti opri din citit.
      Si ma bucur ca ti-a placut recenzia.:)

      • Ai dreptate. Însă parcă al doilea volum este mai bun decât primul:). Invocarea a fost doar de acomodare presupun. Oricum, în orice triologie, al doilea volum e cel mai bun(părerea mea).

        Dee

        • Eu cred ca pe parcursul unei serii, volumele devin din ce in ce mai bune. Acum iti dau dreptate, pentru inca nu am citit decat primele 2 carti, insa eu cred ca al treilea volum va fi totodata si cel care va ridica seria la un alt nivel pentru mine. Dar ramane de vazut.

  3. Cu siguranţă o să fie superb şi cred că am să plâng. Am citit primele două volume pe nerăsuflate şi o să-mi fie greu să mă despart de Chloe. Nu mă lua în seamă, asta mi se întâmplă mereu.

    Dee

    • Stiu sentimentul. Pe mine ma incearca de fiecare data cand termin o carte sau serie care mi-a placut.

      • Mda, mai ales romanele clasice de dragoste. La sfârşit, pur şi simplu nu mă pot abţine. Chiar dacă e fericit, plâng că s-a terminat atât de repede, iar dacă e trist, eh, normal că de tristeţe:(.
        Preferi clasicii sau contemporanii?

        Dee

        • Cand vine vorba de romanele de dragoste, cu siguranta prefer clasicii! Am acel ciudat sentiment ca ei chiar reusesc sa invie toata pasiunea si tragedia acelor vremuri. Insa, daca ma refer la restul genurilor, prefer contemporanii. Tu?

  4. Şi mie îmi plac clasicii, pentru că romanele lor au acel ceva special. Şi cărţile genul horror a fost mult mai bine abordat de către clasici, pentru că ei fac totul să pară real. Însă când vine vorba de paranormal, contemporanii sunt la putere!:D Dintre „Domnişoara Christina” de Eliade(mi se pare cel mai reprezentativ roman clasic de groază) şi „Nu plânge sub clar de lună”, evident, aş alege-o pe a doua. Lumea evoluează, la fel şi scriitorii, însă cu toţii au câte ceva de învăţat de la clasici.
    Dar din păcate, puţini ar alege o carte veche în locul uneia hardcover, cu o ilustraţie superbă pe copertă. Am ajuns să judecăm o carte după copertă…

    Dee

  5. Si eu mi-am cumparat trilogia impreuna cu rev Bravo. Am parcurs aprox 100 de pagini din Invocarea si chiar imi place. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: